Janík, Pavol: Kosovo

Horiaci
papierový
Goethe
sa modlí
po srbsky
za štyristo mŕtvych detí

V Schillerovom kamennom oku
sa leskne slza ortuti

Je to cigánsky plač
za malou rómskou vílou
na dne Jadranského mora

Krv
má neodolateľnú farbu
modravého svitu neba
z ktorého padá
ľahká a trblietavá
ako sprej májového dažďa
aby zúrodnila poranenú zem

Un Goethe
de hârtie
arzând în flăcări
se roagă-n sârbeşte
pentru patru sute
de copii morţi
 
În ochiul de piatră-al lui Schiller
luceşte-o lacrimă de mercur.
 
Ţiganii au un bocet
pentru o mică nimfă de-a lor
de pe fundul Mării Adriatice.
 
Sângele
e colorat în irezistibilul
vineţiu al înserării,
din care cad scânteieri şi lumini,
ploi iuţi de mai,
să hrănească pământul rănit.