Blaga, Lucian: Glas în paradis

Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

Üljünk egy fa tövébe.
Fölötte ég végtelenje.
Az igazság viharában
almafa óriás árnyékában,
hajad selyme szétterülne,
lobogva, mint álmomban,
föld határai fele.

Vérembe mily hangot zártam?
Üljünk le egy fa tövébe,
hol a bűntelen idő
keblén kígyót melengetne.
Te is ember, én is ember.
Milyen elviselhetelen
a büntető fényeső!