Sebestyén Péter: a papírrepülő búcsúja

Zsuzsának

befejeződött egy befejezetlen magány
huszonegy éve kuporgok komoly szerelmed
negatívjai mögött – a ciklonok délidejében –
kihátrál innen a nyár jégverések tesznek
ártalmatlanná minden mozdulatodban
elmondom még
az utolsó legendákat
hajnali dobszó
                    most nehéz ez a rend
  hiába ülsz a hallgatás holdkrátereiben
  csuklómon a cirkuszos sebeket hiába bámulod
már nincs félelem csak
elszabadultak összes emlékeim –
elmentél elvitted az éjszaka zenészeit micsoda
csata készül e homályban –
sínekre hanyatlik szédülő fej –
mire megjössz a gótika égbeemelkedik
arany madaraid köröznek a fölégetett
                       városok felett
  túl soká vártam a hóesésre
  az elektromosság lényegét hiába tudom
papírrepülőket hajtogatok nevetésedből
a szélbe lököm őket pulzusom ötperces halálakor
galambcsőrökben végzet se föld se olajág
  hallgatnak
  várnak amíg
  a pórusokon kivérzik minden idő

lui Zsuzsa

s-a sfârșit o singurătate nesfârșită
stau chircit de douăzeci și unu de ani în urma
negativelor dragostei tale - în amiaza ciclonilor -
de-aici vara se retrage grindina mă face
inofensiv în toate mișcările tale
mai povestesc
ultimele legende
bătăi de tobă în zori
             acum e grea ordinea asta
  degeaba stai în craterele lunare ale tăcerii
  degeaba-mi privești rănile de pe încheieturi
nu mai simt teamă doar
amintirile toate mi-au luat-o razna -
te-ai dus ai dus muzicanții nopții ce
bătălie se pregătește în beznă -
cap amețit cade pe șine -
pe când vii gotica se ridică-n cer
păsări de aur se-nvârt deasupra
              orașelor pârjolite
  am așteptat prea mult după ninsoare
  degeaba cunosc esența electricității
din râsul tău fac avioane de hârtie
le arunc în vânt la moartea pulsului de cinci minute
în plisc de rândunici destin nici pământ nici ram de măslin
  așteaptă tăcând
  până când
  întregul timp moare prin pori sângerând