Pilinszky János: Eu cred (Azt hiszem in Romanian)

Azt hiszem, hogy szeretlek;
lehúnyt szemmel sírok azon, hogy élsz.
De láthatod, az istenek,
a por, meg az idő
mégis oly súlyos buckákat emel
közéd-közém,
hogy olykor elfog a
szeretet tériszonya és
kicsinyes aggodalma.

Ilyenkor ágyba bújva félek,
mint a természet éjfél idején,
hangtalanúl és jelzés nélkűl.

Azután
újra hiszem, hogy összetartozunk,
hogy kezemet kezedbe tettem.

Îmi pare, că te iubesc;
cu ochii închiși te plâng, cum trăiești.
Dar zeii, precum poți să vezi,
praful, ca și timpul
ridică totuși atât de grele dune
între tine-mine,
că mă apucă agora-
fobia iubirii și
îngrijorarea meschină.

Atunci, ascuns în pat mă tem,
ca și natura în miez de noapte,
fără sunet și fără nici un semn.

Apoi
iar încep să cred, că ne aparținem,
că în mâinile tale mi-am pus mâinile.