Páskándi Géza: Egy istent kiástam

És akkor lassan

Egy istent kiástam

Ásóval és lapáttal

Három méter mély gödörből

Első istenemet kiástam

Levertem róla a sarat

Meg kifújtam az orrát

Ültettem az apró edényre

Hadd nyögje ott a sorsát

Isten pesztrája lettem lassan

S keresgélni kezdtem - magasban

Felnyúltam érte, mint egy légyért

Elkaptam - zümmögött

Isten? Nem isten? A lélek érte föntjárt

Az ész csak hümmögött

Ha fönthagyom - repülni fog

Ki - sohase tapintom

Ha lerántom - hiányzik fönt

Nem lehet többé titkon

Kellene egy isten föntre

Kellene egy lentre

Pesztrálnám a két kis istent

Tente, isten, tente

Și atunci încet

Un dumnezeu am dezgropat

Cu un hârleţ şi o lopată

Dintr-o groapă de trei metrii adâncă

Primul meu dumnezeu am dezgropat

L-am curăţat de noroi

Și i-am suflat nasul

L-am pus să şadă pe oliţă

Acolo să-şi geme soarta

Încet am devenit doica dumnezeului

Și am inceput să caut- deasupra-mi

M-am întins, ca după o muscă

Și l-am prins – zumzăia

Dumnezeu? Nu-i dumnezeu? Sufletul

Pentru el s-a înălţat mintea doar mormăia

Dacă-l las sus – va zbura

Nici nu-l pot pipăi

Dacă-l trag jos- va lipsi sus

Nu poate rămâne-n taină

Ar terbui un dumnezeu sus

Ar terbui unu jos

Aşi îngrijii doi mici dumnezei

Nani, doamne, nani