Kondor Béla: Conferință despre culori (Értekezés a színekről Román nyelven)

A fehér gyász-szín,
könnyekkel sós vízben mosdatott
feketeség.
Karok, combok, a kényes nyak
és holdvilágképű hűs hasak
színe, ahová fejet hajthatsz
szomorúságodban fülelni.

A vörös vércsomók, erek
és kiáltozások szép színe.
A vörös csavaros út
a kékbefulladó kék hegyre fel;
és nincsen alatta semmi hegy.
A szürke, mint haldokló
motorok gőze;
lármás és rossz szagú.

A lila szín titkos ösvény
és menetelnek rajt
sárga öltözékben sokan.
Lábuk helyett csizma
s a fejük helyett narancs,
rémülten lángoló narancs.

A barna pedig gömbalakú
és ráncos, mint a Föld nyaka.

A zöld meg vékony abroncs;
a tenger ki ne loccsanjon
– az a mérges tenger
füst, kén és lehellet
ne törjön elő,
amikor az Úristen
vigyázni restell.

Albu-i culoare de doliu,
negreală spălată cu lacrimi
în apă sărată.
Brațe, coapse, gât sensibil
și burți reci în culoarea lunii,
unde poți să lași capul,
ca s-asculți tristețea mută.

Roșu-i culoarea frumoasă
a sângelui, a strigătelor.
E drum curbat către
vârfurile înnecate în albastru,
dedesubt fără munte.
Gri-ul, ca aburii motoarelor
înaintea morții:
zgomotos și urât mirositor.

Purpuriul, drum secret
pe care umblă mulți,
în galben îmbrăcați.
În loc de picioare cisme,
în loc de cap - portocale,
înflăcărate de spaimă.

Brunul în formă de sferă,
zbârcit ca gâtul Pământului.

Iar verdele-i un pneu subțire,
să nu iasă marea pe țărm
cu fumul ei otrăvitor
de sulf și respirație,
să nu izbucnească
atunci când Dumnezeul
se odihnește.