Pilinszky János: Două portrete (Két arckép Román nyelven)

Marinak és Gyuszinak

BRONTË

A kocsisok beüzennek: jövünk.
És a vendégek: érkezünk.
És a lámpások átszelik
röpködve a teret, az udvart,
fénybe vonva az éjszakát,
a diófák törzsét, a szőlők
alsószoknyáját s a kőasztal
esőbe-szélbe mártott peremét.

Hát itt vagyunk.
Nyissatok ajtót.
Ez az utolsó éjszakánk.
Ez az utolsó vendégségünk.

Terítsetek.
Ágyazzatok.
Rakjátok meg a kályhát.
Eresszétek szabadon a kutyákat.

REMBRANDT

Atyai ház: hamuból és ecetből.
Csók és kézcsók: hamuból és ecetből.
Csukott szemek a sírban és az ágyban,
halálon túli fegyelemben.

BRONTË

lui Maria și Gyuszi

Vizitiii trimit vorbă: venim.
Iar musafirii: sosim.
Și felinarele traversează
spațiul, curtea zburând,
înfășurând în lumină noaptea,
trunchiul nucilor, juponul
strugurilor și marginea mesei
de piatră, cufundată îm ploaie și vânt.

Iată-ne ajunși.
Deschideți.
Asta-i ultima noastră noapte.
Ăsta-i ultimul nostru ospăț.

Puneți masa.
Așterneți patul.
Faceți foc în sobă.
Dați drumul câinilor.

REMBRANDT

Casa părintească: cenușă și oțet.
Sărut și sărutmâna: cenușă și oțet.
Ochi închiși în pat și în mormânt,
într-o disciplină de dincolo de moarte.