Radnóti Miklós: Marș forțat (Erőltetett menet in Romanian)

Bolond, ki földre rogyván      fölkél és újra lépked,

s vándorló fájdalomként      mozdít bokát és térdet,

de mégis útnak indul,      mint akit szárny emel,

s hiába hívja árok,      maradni úgyse mer,

s ha kérdezed, miért nem?      még visszaszól talán,

hogy várja őt az asszony      s egy bölcsebb, szép halál.

Pedig bolond a jámbor,      mert ott az otthonok

fölött régóta már csak      a perzselt szél forog,

hanyattfeküdt a házfal,      eltört a szilvafa,

és félelemtől bolyhos      a honni éjszaka.

Ó, hogyha hinni tudnám:      nemcsak szivemben hordom

mindazt, mit érdemes még,      s van visszatérni otthon;

ha volna még! s mint egykor      a régi hűs verandán

a béke méhe zöngne,      míg hűl a szilvalekvár,

s nyárvégi csönd napozna      az álmos kerteken,

a lomb között gyümölcsök      ringnának meztelen,

és Fanni várna szőkén      a rőt sövény előtt,

s árnyékot írna lassan      a lassú délelőtt, -

de hisz lehet talán még!      a hold ma oly kerek!

Ne menj tovább, barátom,      kiálts rám! s fölkelek!

Bor, 1944. szeptember 15.

Nebun este cel care    căzut, se scoală iar,

mișcând genunchi și glezne     ca și chinul hoinar,

pornește iar la drum,     aripi îl ridică,

degeaba-l cheamă șanțul,     nu vrea să rămână

și de-l întrebi, de ce nu?     el răspunde, poate-l

mai așteaptă femeia     și-o mai frumoasă moarte.

Dar e nebun sărmanul,     deasupra casei lui

doar vântul pârjolit     se rotește demult,

s-au prăbușit și prunii,     zidurile-s culcate,

și nopțile, de spaimă-s     tot mai scămoșate.

O, de-aș putea să sper    că nu doar în suflet port

vechiul cămin drag, și     am unde să mă-ntorc;

unde în tindă pacea     sună ca pe vreumri,

în timp ce așteptăm     să se răcească gemul,

iară liniștea verii     ar pluti-n ogradă,           

și fructe s-ar legăna     pe crengi în pielea goală,

și lângă gardul roșu     Fanni ar sta blondă,

și încet, dimineața,     ne-ar desena umbră, -

da, poate-ar fi posibil!     luna-i plină și-acum!

nu mă lăsa, amice,     strigă-mi, și pornesc la drum!