Sebestyén Péter: Carte poștală de toamnă (Őszi anzix in Romanian)

A darvakkal táncolni –

Mi lehet még ilyen?     Hallgatásban
vergődik                    elgázolt
a szó.                        emlékeikben az
marad minden            ittfeledett pillanat

ami kezdet volt:         Kinyíló tereiben

horizont alá bukik.
szemében a szín nem látható –

sötétbe hamvad.        névtelen.

Akkor újrafesti           az alkony
a fák mozdulatát.
                                réges-rég hallott
zene
mind a hang.             kifeslett mondatait

márványszemekkel lesi e
madarakkal néma délután –

                                a legelső napok vége.

Szárnyaikon               Mikor
megvirradt                 onnan

új egekbe a darvak    minek
                                neve nincsen

örökre.                      elrepülnek.

A dansa cu cocorii -

Ce mai poate fi astfel?               Cuvântul
se zbate                                   clipa uitată
în tăcere.                                  în amintirile
rămâne totul                             călcate

ce-a fost la început:                   În spații deschise

se scufundă sub orizont.
în ochi culoarea nu i se vede -

se scurmă în întuneric.                anonim.

Atunci recolorează                      amurgul
mișcarea copacilor.
                                               e mort demult
fiece sunet
e muzică.                   dupămasa asta mută cu păsări

privește propozițiile deschise
cu ochi de marmură -

                                                sfârșitul primelor zile.

Pe aripi li                                   când
se trezesc zorile                         de-acolo

cocorii zboară                             pentru totdeauna

spre ceruri noi.                           ce nu au nume.