Pilinszky János: Tanti Mariei (Mári néninek in Romanian)

Jöttem esőben, sűrű sárban,
roppant hegyeknek árnyékában,
lassan szitáló őszi ködben,
s még meg se kérditek, miért jöttem?
*         
Emlékezzél,
meg kell, hogy ismerj engem,
egyszer, mikor nagy bánatod volt,
észrevétlen nyomodban mentem.

Am venit în noroi, ploi dese,
în umbra munţilor imense,
în ceaţa toamnei ce lin se cerne,
nici nu mă întrebaţi, oare de ce?
*  
Aminteşte-ţi,
trebuie să mă recunoşti,
odată, când erai tare tristă,
pe nesimţite-n urma ta ţi-am fost.